Am citit cu mult interes, dar numai acum cîteva sàptàmîni, articolul Dumneavoastrà din 21 septembrie 2009.
Cu interes dar si cu tristete provocatà de starea în care se gàseste astàzi aceastà clàdire.
Nu numai atît, pentru mine si familia mea, marele cîntàret Petre Stefànescu-Goangà era familiar: “nenea Beby” ori Bebe Goangà. Mama mea era varisoarà primarà cu el.
Un pic de istorie despre familia Stefànescu-Goangà, familie de mosneni, originarà din Curtea de Arges, unde poate fi vàzutà si astàzi “casa Goangà” – o culà frumoasà – clasatà monument istoric de multà vreme.
Stràbunicii mei, Ion si Maria Stefànescu-Goangà au avut patru copii între care Florian, bunicul meu matern,o fatà, Verona, apoi încà doi fii,Gheorghe, tatàl cîntàretului si ultimul, Mihai, în posesia càruia a ràmas casa familialà din Curtea de Arges si care a
fost mai multi ani primarul orasului, între cele douà ràzboaie.
Aceasta este legàtura mea de familie cu « nenea Beby » iar multe alte amintiri mi-l aduc în memorie : seri de spectacol la Opera din Bucuresti cînd asteptam cu fratele meu mai mare, Bogdan, momeul cînd am putea trece în culise ca sà-l îmbràtisàm cu sufletul încà plin de feeria spectacolului vàzut, dupà amieze cînd venea în vizità acasà la noi ca sà o viziteze pe bunica, Elena Stefànescu-Goangà, sotia unchiului Florian, cînd coltul divanului pe care îi plàcea sà se aseze si care îi pàstra încà « amprenta » avea nevoie de cîteva zile pînà sà-si revinà din emotia trecerii ilustrului dar si corpulentului vizitator…, nenea Beby, care avea reputatia de a fi capabil sà facà onoare pînà la cam doisprezece cataifuri la rînd, nenea Beby, care povestea bancuri cu un talent care ne fàcea pe toti, tineri ori mai în vîrstà, sà rîdem pînà la lacrimi… Petre Stefànescu-Goangà a fost unul din cei mai talentati baritoni ai operei romane. Avea o voce splendidà si, lucru rar la epoca sa, un joc scenic remarcabil, plîngeai cu el în fata suferintelor lui Rigoletto, erai cuprins de fiori cînd cînta « Prologul » operei « Paiate »… Multe ar fi de evocat, iar în epoca de azi cînd mijloacele electronice permit sà fie reeditate discuri mai vechi ameliorînd în mod substantial calitatea lor, ar fi poate oportun, pentru generatiile de astàzi, sà fie reeditate cel putin o parte din vechile înregistràri ale marelui cîntàret.

Am citit si articolul mai recent care se gàseste tot pe « Bràilablog » în care este mentionatà reactia primàriei care anuntà pentru un viitor apropiat (cît de apropiat ?) un proiect de restaurare a clàdirii, care ar putea pe urmà gàsi o utilitate de interes obstesc – de pildà o mediatecà în care sà fie constituità o colectie de înregistràri musicale printre care înregistràri ale marelui cîntàret, dar si muzicà clasicà, muzicà de operà si operetà, muzicà usoarà etc, etc – unde toti bràilenii ar putea veni pentru consultare sau împrumut asa cum se face în biblioteci pentru càrti. Acest proiect ar putea completa cu succes functia bibliotecii care, dacà am înteles bine, este sau va fi creatà în casa memorialà « Panait Istrati » aflatà în apropiere, în Piata Poligon. Este o sugestie din partea mea care însà nu împiedicà conceptia altor proiecte de tip cultural si de interes public.
În orice caz, và asigur imediat cà în nici un caz nu và scriu aceste rînduri cu vre-o intentie de a revendica vreun drept de proprietate asupra casei memoriale « Petre Stefànescu-Goangà ».
Mi-ar face plàcere din afectiune pentru « nenea Beby » si în amintirea sa, sà pot da o mînà de ajutor proiectului ce va fi decis de Primària orasului pentru a reda viatà acestei case plinà de amintiri duioase.

Din acest punct de vedere sper sà ajung într-o zi sà vizitez Bràila, oras pe care îl cunosc numai din imaginile gàsite pe
« Bràilablog », desi bunicul meu patern a fost armator chiar la Bràila…pe alte vremuri… dar asta este o poveste mult mai lungà…pe care cred cà o putem làsa pe altà datà.

Và rog sà primiti, Dumneavoastrà, Primària si toti Bràilenii cele mai sincere uràri de bine cu ocazia Noului An 2011.
LA MULTI ANI !

Anca Lemaire, Paris – Franta.