Braila Blog

Archive for the ‘Braila - fata ascunsa a orasului’ Category

O foarte bună întrebare pe care o adresez pe această cale tuturor cititorilor blogului. Tu de ce îţi iubeşti oraşul?

Am citit astăzi în ziarul Obiectiv un editorial semnat Marian COMAN care m-a impresionat. Citez mai jos fragmentul de text care merită citit:

Sunt, la rândul meu, nostalgic după normalitate, după o viaţă fără problemele României prezente, fără mânăriile şi coteriile unor politicieni expiraţi din punct de vedere doctrinar şi moral, fără aroganţa şi neghiobia băieţilor de cartier deveniţi politicieni ori oameni de afaceri. Mi-e dor şi mie de o Brăilă aşa cum poate nu a fost vreodată, fără stridenţa mirosului de rahat de porc, fără tupeul proxeneţilor ce-şi etalează BMW-urile pe Călăraşi, fără rebranduirea postmodernă care atestă că Brăila a dat-o ţării pe fiica sa, Sexybrăileanca. Apoi fără mafie imobiliară, fără interlopi şi fără funcţionari corupţi.

Prin urmare, în următoarea jumătate de text, o să încerc să-ţi spun ce-mi place aici. În fond, de ce iubesc Brăila? Ei bine, ador să o văd seara, din barcă, luminoasă şi caldă, aşteptându-mă la mal. Îmi place să-i colind străzile, să-i admir clădirile ridate de vreme. Este un loc, undeva, deasupra falezei – pe strada Orientului, cred -, de unde poţi vedea turnul Morii Violatos, apoi Dunărea toată până hăt, departe, către Şantierul Naval. Nu vine multă lume acolo, dar apusurile-şi despletesc în cascadă carnavalul colorat pe un cer atât de larg, cum nu poţi vedea probabil în nicio zonă centrală a vreunui alt oraş din România. Îmi place teatrul din Brăila. Şi nu-i vorba numai despre clădirea asta impunătoare, cu holul ei monumental, nu-i vorba despre cortina filigranată şi despre tavanul sălii mari, cât mai ales despre actorii ei tineri, cu sufletul întins în faţa ta. Îmi plac adolescenţii Brăilei, cei mai inteligenţi locuitori ai oraşului, fără îndoială. Sunt încă aici, cu doar câteva săptămâni, câteva luni ori câţiva ani înainte să plece, să-şi lase corabia-n urmă. Sclipitori, talentaţi, vii. Pentru aceste câteva lucruri şi pentru alte câteva, ceva mai cunoscute – pentru Grădina Mare, strada Ana Aslan, pentru Biserica Greacă ori pentru priveliştea din Castelul de apă, luată pe furiş – m-am întors cândva în Brăila.

Vor veni vremuri din ce în ce mai ciudate şi mai grele. Şi cred că e bine ca, din când în când, să ne gândim la lucrurile pe care le iubim pentru a putea merge mai departe.

Ce pot spune altceva decât FELICITĂRI domnule Marian Coman?

Mulţi dintre cei care blamează numele oraşului Brăila, dar sunt brăileni, uită să mai vadă şi părţile frumoase ale acestui oraş. Întotdeauna tindem spre mai bine şi e normal DAR aţi făcut ceva ca Brăila să fie un oraş “mai bun” ?

Este normal, firesc şi logic să vezi şi părţile negative la un oraş ŞI LA FEL de normal, firesc şi logic ar fi să se rezolve o mare parte din aceste “buline negre”.

Aştept totuşi să aud de la voi răspunsul la întrebările: De ce îţi iubeşti oraşul? De ce nu?

Titlul acestui articol probabil nu ar fi trebuit să fie aşa sec, trebuia să fie ceva filozofic sau istoric. Eu vreau să-mi expun părerea despre oraşul meu aşa cum îl văd eu. Când văd eu oraşul Brăila cel mai frumos? SEARA! În lumina lunii aş putea spune.

Seara e pentru odihnă şi somn dar nu pentru toată lumea. NOI suntem cei care seara ieşim afară, seara suntem activi şi suntem pe străzi. Brăila este un oraş în care merită să te plimbi şi să-l admiri nu numai pe timpul zilei. Putem spune că adevărata valoare a unei maşini o aflăm abia când deschidem capota şi ne uităm la motor, nu? Aşa este şi cu un oraş. Ca să vezi adevărata valoare şi frumuseţe a Brăilei trebuie să vezi cumva dincolo de strada Călăraşi, dincolo de Primărie şi terase, dincolo de Parcul Monument şi Grădina Mare. În spatele blocurilor, pe aleele mărginaşe, în mijlocul… nopţii.

Suntem catalogaţi drept cuţitari,pistolari şi bătăuşi. Aşa sunt văzuţi brăilenii în ţară. Clanuri interlope, altercaţii şi… golani de cartier. De ce golani şi de ce se generalizează? Dacă stăm mai târziu de ora 10 PM afară şi suntem mai mult de 5 inşi TREBUIE ( ??? ) NEAPĂRAT să fim golani, infractori, drogaţi ş.a.? De ce vorbiţi fără să ştiţi? Şi când pun această întrebare mă adresez tuturor celor care când văd un grup de băieţi că stau stânşi la un colţ de stradă cataloghează fără drept de apel.

Nu mi se pare normal să fim catalogaţi şi să se generalizeze. Ne strângem ca să ne omorâm timpul nu să omorâm oameni.

Mă folosesc de această campanie pentru a trage un semnal de alarmă: NU MAI GENERALIZAŢI!

Acest articol participă la concursul Bloguieşte brăilene!
Titlu: Oraşul meu , autor: Un golan

Temperaturi ce depăşesc 30°C , căldură înăbuşitoare … ingrediente ce te fac să-ţi doreşti să te răcoreşti. Şi unde ai putea mai bine să te răcoreşti dacă stai în Brăila?

Dunărea a fost întotdeauna un ” tovarăş ” bun pentru oraşul Brăila. Astfel se poate vedea că tot de bătrânul fluviu ne apucăm când suntem încinşi de Soare.

Dacă până acum ne-am plâns de frig, de zăpadă şi de viscol ( personal nu sunt în această categorie ), acum ne plângem de căldură.

Cobor în portul oraşului, pe malul Dunării, cu gândul de a mă furişa pe undeva în apa fluviului, să mă răcoresc puţin. Totuşi văd în depărtare o mulţime de oameni. Mă gândesc că s-o fi întâmplat ceva dar odată ajuns acolo la locul acela observ că dorinţa mea de a mă răcori nu mai este un secret ascuns undeva într-un colţ al minţii mele. Read the rest of this entry »

Trecem prin viaţă, umăr lângă umăr, noi toţi – cu bucuriile, cu grijile, cu necazurile noastre.

Grăbiţi, neinformaţi, “crizaţi” – puţini sunt cei care mai au ochi să vadă că, în curtea bisericii Sf. Spiridon ( de pe şos. Buzăului, vis-a-vis de Spitalul Judeţean ) prinde viaţă o nouă biserică. Cea veche ( şi nu prea ) a devenit neîncăpătoare pentru numărul mare de enoriaşi.

Preotul paroh slujeşte cu aceiaşi dragoste şi în faţa Sfântului Altar şi la căpătâiul bolnavilor din spitalul de peste drum, dăruind oamenilor bucurie şi speranţă.

Om al lucrului bine făcut, înarmat cu tenacitate pragmatică, părintele a îndrăznit să purceadă la un lung şi anevoios drum – acela al înălţării unui nou lăcaş de cult.

Mare îndrăzneală – mai ales în vremurile acestea – dar nobilă şi împlimitoare a unei sfinte porunci: ” ÎNDRĂZNIŢI! EU AM BIRUIT LUMEA! ”

În actualul stadiu al lucrărilor, noua biserică se prefigurează a fi o zidire frumoasă, ceva între eleganţa brâncovenească şi odihnitoarele ctitorii moldave.

Stă în puterea noastră să facem această nouă biserică ” largă cât lumea şi primitoare ca Raiul “

Cum?

Dăruind un bănuţ – oricât de mic ! Nu e mult, dar ştiţi ce mult contează ?!

Un părinte îmbunătăţit ( Iustin Pârvu ) spunea că: ” Bănuţul văduvei a fost singura valută forte a bisericii: din el se poate cumpăra şi pâine pentru masa săracului şi BILET PENTRU RAI. “

“DĂRUIND VEI DOBÂNDI” pentru că darurile se înmulţesc atunci când, din puţinul nostru, dăruim un bănuţ pentru biserică. Vom dobândi, în primul rând, bucuria de a fi împlinit una din poruncile Mântuitorului: ” FIŢI MILOSTIVI PRECUM ŞI TATĂL VOSTRU ESTE MILOSTIV “ ( Luca 6,36 )

” UNDE VA FI COMOARA TA ACOLO VA FI ŞI INIMA TA. “ ( Matei 6,21 )

Să ne ţinem inimile aproape ! Să nu uităm că biserica se înalţă ( toate clădirile se ridică, numai biserica SE ÎNALŢĂ ) spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră binecuvântare.

Dăruiţi căci ” RĂSPLATA VOASTRĂ MULTĂ VA FI ÎN CERURI “.

—————————————————————–
Donaţiile se pot face direct la sediul bisericii
în numerar, prin virament sau prin redirecţionarea

a 2 % din impozit spre contul bisericii.
—————————————————————–

Autor: Mimi ( Fa-te auzit brailene )

Fotograf: Dediu Fanel Florin

Ma trezesc in fiecare zi cu o speranta ca acest oras pe viitor va promite mult mai mult decat vorbe…Cand folosesc diverse mijloace de transport ma uit pe geam in cautarea acelui “ceva” care sa imi bucure interiorul de brailean..dar ma izbesc de ziduri macinate de vreme,de cladiri ce pot deveni muzeu lasate in paragina si de fantani si parcuri facute cu sudoarea bunicilor/strabunicilor nostri in speranta unui viitor bun pentru noi…

Nu sunt atat de labila psihic incat sa cred ca primarul sau oamenii de azi sau de maine vor face ceea ce promit numai ca sa “dea bine”…dar sper in tampenia mea ca cei care dispun de o situatia financiara mai buna vor investi in cladiri(chiar si cu scopul sa faca bani pt ei) si mai schimba treptat aspectul asta de modernizare ieftina si fortata….

Sunt o simpla fata de 25 de ani cu prieteni din variate “paturi sociale” ce traiesc si mananca diferit,dar care au aceeasi impresie trista si monotona despre acest oras.Acum nu vreau sa dramatizez,are si partile lui bune…dar de ce sa nu aplic si aici intrebarile “De ce eu?De ce acest oras?De ce sa nu fie altfel?”…Nu am convingeri comuniste si nici liberaliste,traiesc si actionez dupa cum simt si gandesc,chiar daca uneori am de pierdut,dar observ cu parere de rau ca in trecut s-au facut mult mai multe in acest oras decat de 10 ani incoace…Si asta tinand cont ca am evoluat in multe arii…Poate am pretentii mari si poate nu am nici dreptul sa le am atat timp cat eu nu am facut nimic concret pentru acest oras…poate si daca as face nu as schimba decat starea mea de spirit si atat…Dar poate cu timp,cu vointa si speranta si nu in ultimul rand munca ceva se va schimba in acest oras…Munca cui..?Nu stiu exact dar speranta este in mintea multora….Cand..?Nici asta nu stiu..dar daca am sa traiesc atat cat sa observ o schimbare pentru care merita sa fiu mandra ca e facuta in perioada mea de trai,o voi face…

Inima orasului Braila a incetat sa mai bata. Inima a fost donata de catre un P. Naum, in anul 1909. Apoi rapid orasul a inflorit. Exista cinematorgraf pus la punct, teatru cu marmura curata fara guma de mestecat lipita pe ea, un centru cu strazi inguste petrecute la picior de oameni buni, un port poate cel mai mare de pe malul dunarii romanesti, un santier ce exporta nave chinezilor, o fabrica ce exporta si ea mobila din pal melaminat, o gradina botanica ce avea si flori, o echipa de fotbal ce se batea intotdeauna pentru o cupa.

Iar inima batea. Se gaseste in centru. In Piata Traian. Au venit doctori contemporani sa o resusciteze. Nu au putut pe motiv ca inima e prea batrana iar ei nu au cunostinte despre mecanismul acestor inimi. Bunicii, tatii nostri se intalneau in fata acestei inimi. Isi fixau ceasurile. Inima asta de care va spun este un ceas. Acum aceasta inima Read the rest of this entry »

Prin binevoinţa Domnului Paul Canciu am intrat în posesia unor superbe vederi ce surprind imagini ale oraşului Brăila de altădată printre care şi o poză care personal mi-a satisfăcut o curiozitate personală. Stau în cartierul Hipodrom şi am auzit de la oamenii mai vârstnici că a fost într-adevăr un hipodrom în Brăila. Întotdeauna m-am gândit că nu există o fotografie care să confirme, sau mai bine zis, să arate cum era acel mare hipodrom. Mii de mulţumiri încă o dată pentru imagini!

Cuvintele sunt de prisos aşa că vă urez vizionare plăcută!

Readuc în discuţie o problemă discutată acum o lună ( vezi articolul Tranşeele din asfalt – străzile Brăilei ) şi anume problema gropilor de pe străzile Brăilei .

Deşi ceaţa părea că pusese stăpânire pe oraş muncitorii de la asfaltări erau pretutindeni prin oraş lucrând de zor. Nu am nimic cu acei oameni. Ei doar muncesc, îndeplinesc nişte ordine. Dar cine dă acele ordine? Asta m-ar interesa! De ce se asfaltează pe vreamea asta ploioasă / umedă ? Ne-a apucat vrednicia aşa deodată? Pentru ce atâta agitaţie? De faţadă?

Şi mai am întrebări: Nu cumva aceste ” peticeli ” care se fac vor rezista mai puţin de o lună? Nu cumva şi luna viitoare veţi lua bani degeaba?

Nu sunt cu nemţii DAR… de ce oare nu putem să facem şi noi o treabă ca germanii? De ce la noi se bazează totul pe ” cât bag în buzunar ” ?

Am închis sondajul vis-a-vis de munca voluntară. Rezultatele au fost următoarele:

Voinţă este? Oare sondajul reflectă realitatea?

Brăila Blog pregăteşte pentru luna martie o acţiune de voluntariat în care sperăm să se implice cât mai multe persoane şi sperăm ca această activitate să aibe succes mai mare decât tentativa voluntariatului de sărbători .

După cum am scris şi în articolul numit Activităţi de voluntariat în Brăila , sunt şi multe părţi pozitive într-o activitate de voluntariat. Nu trebuie să ne gândim ” nouă ce ne iese ” …

Am descoperit decurând un joc al blogurilor, şi anume leapşa. Nu sunt adeptul acestor jocuri dar am primit această leapşă de la Otto Pop şi am îndrăgit ideea articolului din prima. Am ales din galeria blogurilor brăilenilor să primească leapşa Dl. Liviu Chifane.

Cu ce facem noi, brăilenii, România mai cunoscută.

Brăila are potenţial şi face ţărişoara în care trăim mai cunoscută prin mai multe metode decât ne-am putea noi imagina. Dar pentru a fi la subiect, voi scrie DOAR DE O personalitate brăileană care a făcut ţara cunoscută, şi anume Dr. Ana Aslan.

Câteva cuvinte pe care aş vrea să le citiţi despre această personalitate:

Ana Aslan (n. 1 ianuarie 1897, la Brăila – d. 20 mai 1988, la Bucureşti) a fost medic român specialist în gerontologie, academician din1974, director al Institutului Naţional de Geriatrie şi Gerontologie (1958 – 1988).

A evidenţiat importanţa procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital.

Invenţii:

-1952 – prepară vitamina H3 (Gerovital), produs geriatric brevetat în peste 30 de ţări

-1980 – a inventat, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu,Aslavital, produs geriatric

Titluri:

• Membră a Academiei de Ştiinţe, din New York
• Membră a Uniunii Mondiale de Medicină Profilactică şi Igienă Socială
• Membră de Onoare al Centrului European de Cercetări Medicale Aplicative
• Membră în Consiliul de Conducere al Asociaţiei Internaţionale de Gerontologie
• Membră a Societăţii Naţionale de Gerontologie din Chile
• Preşedintă a Societăţii Române de Gerontologie
• Membră a Academiei de Ştiinţe, din New YorkMembră a Uniunii Mondiale de Medicină Profilactică şi Igienă SocialăMembră de Onoare al Centrului European de Cercetări Medicale AplicativeMembră în Consiliul de Conducere al Asociaţiei Internaţionale de GerontologieMembră a Societăţii Naţionale de Gerontologie din ChilePreşedintă a Societăţii Române de Gerontologie

Premii şi distincţii:

• 1952 – Premiul internaţional şi medalia “Leon Bernard”, prestigioasă distincţie acordată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pentru contribuţia adusă la dezvoltarea gerontologiei şi geriatriei
• Merito della Republica, Italia
• Cavaler al Ordinului Palmes académiques, Franţa
• Profesor Honoris Causa şi Doctor emerit al Universităţii Bragança Paulista, din Brazilia

Repet… este DOAR UNA dintre multele personalităţi care au făcut România să fie cunoscută. Sper că Dl. Liviu Chifane să ne arate altă personalitate, sau poate un obiectiv turistic de care putem fi mândri.

Leapşa a mai fost preluată şi de:

• Complex de contradicţii ( Andrei )

Sunteţi cu toţii invitaţi să scrieţi articole pe acest  subiect!