Este magică puterea Dunării de a te relaxa, de a te conecta de probleme şi griji. Oameni trecuţi de vârsta a doua şi tineret ( mândria ţării ) străbat malul fluviului ce curge lin pentru a găsi liniştea şi pacea interioară. Un fel de terapie putem spune.

La polul opus, după lăsarea întunericului, portul devine parcă un loc în care zgomotul şi fala se dezlănţuie. Tineri îşi etalează care mai de care maşina ce ” o deţine ” , muzica ce îi place, caii putere şi stroboscoapele colorate. E un dans al motoarelor. Un dans al noii generaţii.

Am citit astăzi în ziarul Obiectiv un editorial semnat Marian COMAN care m-a impresionat. Citez mai jos fragmentul de text care merită citit:

Sunt, la rândul meu, nostalgic după normalitate, după o viaţă fără problemele României prezente, fără mânăriile şi coteriile unor politicieni expiraţi din punct de vedere doctrinar şi moral, fără aroganţa şi neghiobia băieţilor de cartier deveniţi politicieni ori oameni de afaceri. Mi-e dor şi mie de o Brăilă aşa cum poate nu a fost vreodată, fără stridenţa mirosului de rahat de porc, fără tupeul proxeneţilor ce-şi etalează BMW-urile pe Călăraşi, fără rebranduirea postmodernă care atestă că Brăila a dat-o ţării pe fiica sa, Sexybrăileanca. Apoi fără mafie imobiliară, fără interlopi şi fără funcţionari corupţi.

Prin urmare, în următoarea jumătate de text, o să încerc să-ţi spun ce-mi place aici. În fond, de ce iubesc Brăila? Ei bine, ador să o văd seara, din barcă, luminoasă şi caldă, aşteptându-mă la mal. Îmi place să-i colind străzile, să-i admir clădirile ridate de vreme. Este un loc, undeva, deasupra falezei – pe strada Orientului, cred -, de unde poţi vedea turnul Morii Violatos, apoi Dunărea toată până hăt, departe, către Şantierul Naval. Nu vine multă lume acolo, dar apusurile-şi despletesc în cascadă carnavalul colorat pe un cer atât de larg, cum nu poţi vedea probabil în nicio zonă centrală a vreunui alt oraş din România. Îmi place teatrul din Brăila. Şi nu-i vorba numai despre clădirea asta impunătoare, cu holul ei monumental, nu-i vorba despre cortina filigranată şi despre tavanul sălii mari, cât mai ales despre actorii ei tineri, cu sufletul întins în faţa ta. Îmi plac adolescenţii Brăilei, cei mai inteligenţi locuitori ai oraşului, fără îndoială. Sunt încă aici, cu doar câteva săptămâni, câteva luni ori câţiva ani înainte să plece, să-şi lase corabia-n urmă. Sclipitori, talentaţi, vii. Pentru aceste câteva lucruri şi pentru alte câteva, ceva mai cunoscute – pentru Grădina Mare, strada Ana Aslan, pentru Biserica Greacă ori pentru priveliştea din Castelul de apă, luată pe furiş – m-am întors cândva în Brăila.

Vor veni vremuri din ce în ce mai ciudate şi mai grele. Şi cred că e bine ca, din când în când, să ne gândim la lucrurile pe care le iubim pentru a putea merge mai departe.

Ce pot spune altceva decât FELICITĂRI domnule Marian Coman?

Mulţi dintre cei care blamează numele oraşului Brăila, dar sunt brăileni, uită să mai vadă şi părţile frumoase ale acestui oraş. Întotdeauna tindem spre mai bine şi e normal DAR aţi făcut ceva ca Brăila să fie un oraş “mai bun” ?

Este normal, firesc şi logic să vezi şi părţile negative la un oraş ŞI LA FEL de normal, firesc şi logic ar fi să se rezolve o mare parte din aceste “buline negre”.

Aştept totuşi să aud de la voi răspunsul la întrebările: De ce îţi iubeşti oraşul? De ce nu?

Reality Smile - blogul castigat de Andreea Ureche

Braila Blog în colaborare cu e-ProDesign Brăila şi Portalul Oraşului Brăila vă prezintă Blogul Reality Smile, premiul concursului Bloguieşte Brăilene! câştigat de Andreea Ureche cu articolul Brăila – oraşul meu.

Blogul a intrat începând de astăzi în posesia câştigătoarei Andreea Ureche ce a şi făcut onorurile scriind un prim articol pe blog. Sperăm ca pe parcursul timpului să ne încânte cu cât mai multe articole.

Dacă nu ai câştigat acum, NU FI TRIST(Ă)! În viitorul apropiat vom mai organiza un concurs cu premii, de data aceasta sperăm că va prinde mai mult la ” public ” şi sperăm să mărim numărul de premii acordate. Ţineţi aproape!

La scaldat - sursa: ioanacirligfoto.blogspot.com

Temperaturi ce depăşesc 30°C , căldură înăbuşitoare … ingrediente ce te fac să-ţi doreşti să te răcoreşti. Şi unde ai putea mai bine să te răcoreşti dacă stai în Brăila?

Dunărea a fost întotdeauna un ” tovarăş ” bun pentru oraşul Brăila. Astfel se poate vedea că tot de bătrânul fluviu ne apucăm când suntem încinşi de Soare.

Dacă până acum ne-am plâns de frig, de zăpadă şi de viscol ( personal nu sunt în această categorie ), acum ne plângem de căldură.

Cobor în portul oraşului, pe malul Dunării, cu gândul de a mă furişa pe undeva în apa fluviului, să mă răcoresc puţin. Totuşi văd în depărtare o mulţime de oameni. Mă gândesc că s-o fi întâmplat ceva dar odată ajuns acolo la locul acela observ că dorinţa mea de a mă răcori nu mai este un secret ascuns undeva într-un colţ al minţii mele. Copii, adulţi şi câţiva oameni trecuţi de vârsta tinereţii au îmbrăţişat apele răcoroase ale Bătrânului ce udă faleza oraşului.

Poate că micului Ion Creangă i-ar fi plăcut să se fi născut în oraşul Brăila, şi poate ar fi fost mai amuzant ca toată acţiunea poveştii ” La scăldat “ să se fi petrecut pe malul Dunării.

Intru în lumea poveştii, îmbrăţişez ” brăileanul ” fluviu şi scap de căldura înăbuşitoare. Sunt la scăldat.

Grăbiţi, neinformaţi, “crizaţi” – puţini sunt cei care mai au ochi să vadă că, în curtea bisericii Sf. Spiridon ( de pe şos. Buzăului, vis-a-vis de Spitalul Judeţean ) prinde viaţă o nouă biserică. Cea veche ( şi nu prea ) a devenit neîncăpătoare pentru numărul mare de enoriaşi.

Preotul paroh slujeşte cu aceiaşi dragoste şi în faţa Sfântului Altar şi la căpătâiul bolnavilor din spitalul de peste drum, dăruind oamenilor bucurie şi speranţă.

Om al lucrului bine făcut, înarmat cu tenacitate pragmatică, părintele a îndrăznit să purceadă la un lung şi anevoios drum – acela al înălţării unui nou lăcaş de cult.

Mare îndrăzneală – mai ales în vremurile acestea – dar nobilă şi împlimitoare a unei sfinte porunci: ” ÎNDRĂZNIŢI! EU AM BIRUIT LUMEA! ”

În actualul stadiu al lucrărilor, noua biserică se prefigurează a fi o zidire frumoasă, ceva între eleganţa brâncovenească şi odihnitoarele ctitorii moldave.

Stă în puterea noastră să facem această nouă biserică ” largă cât lumea şi primitoare ca Raiul “

Cum?

Dăruind un bănuţ – oricât de mic ! Nu e mult, dar ştiţi ce mult contează ?!

Un părinte îmbunătăţit ( Iustin Pârvu ) spunea că: ” Bănuţul văduvei a fost singura valută forte a bisericii: din el se poate cumpăra şi pâine pentru masa săracului şi BILET PENTRU RAI. “

“DĂRUIND VEI DOBÂNDI” pentru că darurile se înmulţesc atunci când, din puţinul nostru, dăruim un bănuţ pentru biserică. Vom dobândi, în primul rând, bucuria de a fi împlinit una din poruncile Mântuitorului: ” FIŢI MILOSTIVI PRECUM ŞI TATĂL VOSTRU ESTE MILOSTIV “ ( Luca 6,36 )

” UNDE VA FI COMOARA TA ACOLO VA FI ŞI INIMA TA. “ ( Matei 6,21 )

Să ne ţinem inimile aproape ! Să nu uităm că biserica se înalţă ( toate clădirile se ridică, numai biserica SE ÎNALŢĂ ) spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră binecuvântare.

Dăruiţi căci ” RĂSPLATA VOASTRĂ MULTĂ VA FI ÎN CERURI “.

—————————————————————–
Donaţiile se pot face direct la sediul bisericii
în numerar, prin virament sau prin redirecţionarea

a 2 % din impozit spre contul bisericii.
—————————————————————–

Autor: Mimi ( Fa-te auzit brailene )

Fotograf: Dediu Fanel Florin

Melodia o puteţi downloada gratuit de pe site-ul official BUG Mafia ( Click pentru Download )

Promitem să fim cuminţi şi ascultători.

Număr de contact: 0753 972 456

Nu sunt atat de labila psihic incat sa cred ca primarul sau oamenii de azi sau de maine vor face ceea ce promit numai ca sa “dea bine”…dar sper in tampenia mea ca cei care dispun de o situatia financiara mai buna vor investi in cladiri(chiar si cu scopul sa faca bani pt ei) si mai schimba treptat aspectul asta de modernizare ieftina si fortata….

Sunt o simpla fata de 25 de ani cu prieteni din variate “paturi sociale” ce traiesc si mananca diferit,dar care au aceeasi impresie trista si monotona despre acest oras.Acum nu vreau sa dramatizez,are si partile lui bune…dar de ce sa nu aplic si aici intrebarile “De ce eu?De ce acest oras?De ce sa nu fie altfel?”…Nu am convingeri comuniste si nici liberaliste,traiesc si actionez dupa cum simt si gandesc,chiar daca uneori am de pierdut,dar observ cu parere de rau ca in trecut s-au facut mult mai multe in acest oras decat de 10 ani incoace…Si asta tinand cont ca am evoluat in multe arii…Poate am pretentii mari si poate nu am nici dreptul sa le am atat timp cat eu nu am facut nimic concret pentru acest oras…poate si daca as face nu as schimba decat starea mea de spirit si atat…Dar poate cu timp,cu vointa si speranta si nu in ultimul rand munca ceva se va schimba in acest oras…Munca cui..?Nu stiu exact dar speranta este in mintea multora….Cand..?Nici asta nu stiu..dar daca am sa traiesc atat cat sa observ o schimbare pentru care merita sa fiu mandra ca e facuta in perioada mea de trai,o voi face…

Fanus Neagu - sursa pozei: Adevarul

FANUS NEAGU - trebuia să se nască în alt timp şi în altă parte…

Dar atunci nimeni n-ar mai fi navigat prin marea de holde a câmpiilor cu ciocârlii pe umăr şi privighetori în plete…

Omul primăverii, Fănuş Neagu înmugureşte la fiecare început de APRIL. Veşnic îndrăgostit de Dunăre, de vinul bun şi gândurile frumoase, cutreieră Bălţile Brăilei într-o lotcă trasă de peştişori de aur, grăbindu-se la întâlnirea cu Chira Chiralina sau Terente.

În oraşul cu salcâmi Fănuş caută “frumoşii nebuni ai marilor oraşe”. Cred  că într-o noapte, rostogolindu-se prin fâneţe poleite de lună ( “Luna ca un câine turbat ” ) a înimerit sub zidurile unei mânăstiri şi s-a odihnit şi s-a bucurat şi s-a rugat până l-au prins zăpezile despletite ale iernii…

Acolo, în Buza Bărăganului viscolit de Poveşti l-a găsit Bunul Dumnezeu şi, hărăzindu-l, i-a presărat în gânduri şi în peniţă pulbere de stele. Poate de aceea, când zburdă ca o herghelie nărăvaşă prin literatură-în urmă-i rămâne o cale de Luceferi.

Cei ce i-au citit opera sunt mai bogaţi cu un salcâm înflorit.

Fănuş Neagu a împlinit 78 de spice de grâu uitat de cei care îi datorează ” ieşirea lor în lume “.

CU ÎNTÂRZIERE ŞI RUGĂCIUNE SMERITĂ DE IERTARE, SĂ-I DĂRUIM UN BUCHET DE GÂNDURI BUNE!

Sărutăm dreapta MAESTRE şi SUFLETUL CA O ARIPĂ DE ÎNGER!