Braila Blog

Archive for the ‘Braileni ce se fac auziţi’ Category

Hariclea Darclée, una dintre personalitățile cele mai importante ale României s-a născut la Brăila, pe 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. Mama Haricleei Darclée, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniței Mavrocordat, păstra în totalitateamprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman.

În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. În februarie 1881, ea s-acăsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary. În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, de <<Citiţi restul articolului pe blogul razvanrc.wordpress.com>>

Am găsit pe 220 un video cu titlul: Time Lapse 8-1-2011 Brăila. Am decis să-l public pe blog şi sper ca cel care a realizat acest filmuleţ să ne contacteze la adresa de e-mail: brailablog@gmail.com

Vizionare plăcută!

Vechea strada Republicii din centrul Brailei, ca majoritatea strazilor importante dintr-un oras dupa ’90, era plina de consignatii, magazinele unde te duceai cu ce aveai de vandut si te intorceai peste cateva zile sa vezi daca s-au vandut, de tutungerii si magazine de incaltaminte si haine romanesti. Linia de tramvai a fost scoasa, strada asfaltata cu semnul interzis masinilor si cateva glastre mari unde niciodata nu erau plantate flori. Pe Republicii plutea aerul comunist pe care l-am cunoscut in povestile spuse de ai mei.

La facultate-n Bucuresti am gasit un alt centru. Un centru cu strazi pline de baruri, cu tineri pe atatea carari cam cate carari are centrul Bucurestiului, cantareti ambulanti, sticle goale lasate langa bordura, oameni veseli, oameni carora berea la metru este echivalentul bauturilor atent preparate de cei care “trag de fiare”. O alta muzica care te indeamna catre o a doua sticla si discutii recreative. Terase calduroase unde te-ar putea prinde rasaritul, in timp ce oamenii trec grabiti spre serviciu, si chelneri pe care ii cunosti dupa numele mic.

Treptat Strada Republicii a fost restaurata. S-au plantat salcamii din trecut, a redevenit pavata, trotuare si banci. Barurile s-au inmultit iar strada a devenit mai afabila decat faleza cu tot cu portul Brailei plin cu masini parcate de cocalarii aia mici. N-am inteles niciodata de ce se strang, masina langa masina, in port. Urmandu-mi gusturile cred ca faleza mirosind a mici de Paste, Craciun si de Zilele Brailei, e un minus pentru oras. De curand Strada Republicii s-a schimbat in Mihai Eminescu. Un nume potrivit pentru un astfel de loc plin cu alcool, librarii si multa literatura.

www.giolly.ro

Datorita faptului că celelalte încercări ale noastre de a iniţia o activitate de voluntariat au terminat fără niciun rezultat, sau cu rezultate minime, de această dată lansăm proiectul de voluntariat din timp.

O primă etapă a acestei activităţi de voluntariat este sondajul de opinie de mai jos.

 Loading ...

De asemenea, daca esti convins ca vrei sa ajuti, te rugam sa completezi formularul de mai jos pentru contactare.

Zonă liberă sau, în termeni ” locali “, portul este un loc de întâlnire pentru tinerii de astăzi. O zonă plină de istorie ce este o graniţă între linişte şi dezmăţ. O zonă ce cunoaşte, pe parcursul a 24 de ore, două stări extreme: liniştea deplină şi agitaţia, forfotul tinereţii. Cât timp malul stâng al Bătrânului Fluviu este mângâiat de razele soarelui, în port poţi găsi oameni de diferite vârste admirând Dunărea, Read the rest of this entry »

O foarte bună întrebare pe care o adresez pe această cale tuturor cititorilor blogului. Tu de ce îţi iubeşti oraşul?

Am citit astăzi în ziarul Obiectiv un editorial semnat Marian COMAN care m-a impresionat. Citez mai jos fragmentul de text care merită citit:

Sunt, la rândul meu, nostalgic după normalitate, după o viaţă fără problemele României prezente, fără mânăriile şi coteriile unor politicieni expiraţi din punct de vedere doctrinar şi moral, fără aroganţa şi neghiobia băieţilor de cartier deveniţi politicieni ori oameni de afaceri. Mi-e dor şi mie de o Brăilă aşa cum poate nu a fost vreodată, fără stridenţa mirosului de rahat de porc, fără tupeul proxeneţilor ce-şi etalează BMW-urile pe Călăraşi, fără rebranduirea postmodernă care atestă că Brăila a dat-o ţării pe fiica sa, Sexybrăileanca. Apoi fără mafie imobiliară, fără interlopi şi fără funcţionari corupţi.

Prin urmare, în următoarea jumătate de text, o să încerc să-ţi spun ce-mi place aici. În fond, de ce iubesc Brăila? Ei bine, ador să o văd seara, din barcă, luminoasă şi caldă, aşteptându-mă la mal. Îmi place să-i colind străzile, să-i admir clădirile ridate de vreme. Este un loc, undeva, deasupra falezei – pe strada Orientului, cred -, de unde poţi vedea turnul Morii Violatos, apoi Dunărea toată până hăt, departe, către Şantierul Naval. Nu vine multă lume acolo, dar apusurile-şi despletesc în cascadă carnavalul colorat pe un cer atât de larg, cum nu poţi vedea probabil în nicio zonă centrală a vreunui alt oraş din România. Îmi place teatrul din Brăila. Şi nu-i vorba numai despre clădirea asta impunătoare, cu holul ei monumental, nu-i vorba despre cortina filigranată şi despre tavanul sălii mari, cât mai ales despre actorii ei tineri, cu sufletul întins în faţa ta. Îmi plac adolescenţii Brăilei, cei mai inteligenţi locuitori ai oraşului, fără îndoială. Sunt încă aici, cu doar câteva săptămâni, câteva luni ori câţiva ani înainte să plece, să-şi lase corabia-n urmă. Sclipitori, talentaţi, vii. Pentru aceste câteva lucruri şi pentru alte câteva, ceva mai cunoscute – pentru Grădina Mare, strada Ana Aslan, pentru Biserica Greacă ori pentru priveliştea din Castelul de apă, luată pe furiş – m-am întors cândva în Brăila.

Vor veni vremuri din ce în ce mai ciudate şi mai grele. Şi cred că e bine ca, din când în când, să ne gândim la lucrurile pe care le iubim pentru a putea merge mai departe.

Ce pot spune altceva decât FELICITĂRI domnule Marian Coman?

Mulţi dintre cei care blamează numele oraşului Brăila, dar sunt brăileni, uită să mai vadă şi părţile frumoase ale acestui oraş. Întotdeauna tindem spre mai bine şi e normal DAR aţi făcut ceva ca Brăila să fie un oraş “mai bun” ?

Este normal, firesc şi logic să vezi şi părţile negative la un oraş ŞI LA FEL de normal, firesc şi logic ar fi să se rezolve o mare parte din aceste “buline negre”.

Aştept totuşi să aud de la voi răspunsul la întrebările: De ce îţi iubeşti oraşul? De ce nu?

Reality Smile - blogul castigat de Andreea Ureche

Braila Blog în colaborare cu e-ProDesign Brăila şi Portalul Oraşului Brăila vă prezintă Blogul Reality Smile, premiul concursului Bloguieşte Brăilene! câştigat de Andreea Ureche cu articolul Brăila – oraşul meu.

Blogul a intrat începând de astăzi în posesia câştigătoarei Andreea Ureche ce a şi făcut onorurile scriind un prim articol pe blog. Sperăm ca pe parcursul timpului să ne încânte cu cât mai multe articole.

Dacă nu ai câştigat acum, NU FI TRIST(Ă)! În viitorul apropiat vom mai organiza un concurs cu premii, de data aceasta sperăm că va prinde mai mult la ” public ” şi sperăm să mărim numărul de premii acordate. Ţineţi aproape!

La scaldat - sursa: ioanacirligfoto.blogspot.com

Temperaturi ce depăşesc 30°C , căldură înăbuşitoare … ingrediente ce te fac să-ţi doreşti să te răcoreşti. Şi unde ai putea mai bine să te răcoreşti dacă stai în Brăila?

Dunărea a fost întotdeauna un ” tovarăş ” bun pentru oraşul Brăila. Astfel se poate vedea că tot de bătrânul fluviu ne apucăm când suntem încinşi de Soare.

Dacă până acum ne-am plâns de frig, de zăpadă şi de viscol ( personal nu sunt în această categorie ), acum ne plângem de căldură.

Cobor în portul oraşului, pe malul Dunării, cu gândul de a mă furişa pe undeva în apa fluviului, să mă răcoresc puţin. Totuşi văd în depărtare o mulţime de oameni. Mă gândesc că s-o fi întâmplat ceva dar odată ajuns acolo la locul acela observ că dorinţa mea de a mă răcori nu mai este un secret ascuns undeva într-un colţ al minţii mele. Read the rest of this entry »

Trecem prin viaţă, umăr lângă umăr, noi toţi – cu bucuriile, cu grijile, cu necazurile noastre.

Grăbiţi, neinformaţi, “crizaţi” – puţini sunt cei care mai au ochi să vadă că, în curtea bisericii Sf. Spiridon ( de pe şos. Buzăului, vis-a-vis de Spitalul Judeţean ) prinde viaţă o nouă biserică. Cea veche ( şi nu prea ) a devenit neîncăpătoare pentru numărul mare de enoriaşi.

Preotul paroh slujeşte cu aceiaşi dragoste şi în faţa Sfântului Altar şi la căpătâiul bolnavilor din spitalul de peste drum, dăruind oamenilor bucurie şi speranţă.

Om al lucrului bine făcut, înarmat cu tenacitate pragmatică, părintele a îndrăznit să purceadă la un lung şi anevoios drum – acela al înălţării unui nou lăcaş de cult.

Mare îndrăzneală – mai ales în vremurile acestea – dar nobilă şi împlimitoare a unei sfinte porunci: ” ÎNDRĂZNIŢI! EU AM BIRUIT LUMEA! ”

În actualul stadiu al lucrărilor, noua biserică se prefigurează a fi o zidire frumoasă, ceva între eleganţa brâncovenească şi odihnitoarele ctitorii moldave.

Stă în puterea noastră să facem această nouă biserică ” largă cât lumea şi primitoare ca Raiul “

Cum?

Dăruind un bănuţ – oricât de mic ! Nu e mult, dar ştiţi ce mult contează ?!

Un părinte îmbunătăţit ( Iustin Pârvu ) spunea că: ” Bănuţul văduvei a fost singura valută forte a bisericii: din el se poate cumpăra şi pâine pentru masa săracului şi BILET PENTRU RAI. “

“DĂRUIND VEI DOBÂNDI” pentru că darurile se înmulţesc atunci când, din puţinul nostru, dăruim un bănuţ pentru biserică. Vom dobândi, în primul rând, bucuria de a fi împlinit una din poruncile Mântuitorului: ” FIŢI MILOSTIVI PRECUM ŞI TATĂL VOSTRU ESTE MILOSTIV “ ( Luca 6,36 )

” UNDE VA FI COMOARA TA ACOLO VA FI ŞI INIMA TA. “ ( Matei 6,21 )

Să ne ţinem inimile aproape ! Să nu uităm că biserica se înalţă ( toate clădirile se ridică, numai biserica SE ÎNALŢĂ ) spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră binecuvântare.

Dăruiţi căci ” RĂSPLATA VOASTRĂ MULTĂ VA FI ÎN CERURI “.

—————————————————————–
Donaţiile se pot face direct la sediul bisericii
în numerar, prin virament sau prin redirecţionarea

a 2 % din impozit spre contul bisericii.
—————————————————————–

Autor: Mimi ( Fa-te auzit brailene )

Fotograf: Dediu Fanel Florin

Articolul de mai jos nu este recomandat minorilor sub 18 ani
Deşi pe acest blog nu am pus în discuţie prea des situaţia ţării noastre în general şi am încercat totdeauna să rămânem pe aria locală, nu pot să mă abţin să vă prezint o melodie semnată B.U.G. Mafia – Bag p***-n lume şi v-o fac cadou . O melodie care după părerea mea ne reprezintă pe mulţi dintre noi. Nu mai spun nimic şi las versurile şi mesajul să ajungă în sufletele voastre

Read the rest of this entry »