Posts Tagged ‘europa’
Brăila – un oraş curat ( sau nu )
Încep acest nou articol oarecum frustrat de ceea ce văd în Brăila, şi de data asta nu pe autorităţile locale, ci pe oamenii ce trăiesc în acest oraş.Facând abstracţie de ambalajele aruncate pe străzi, pachete de ţigări etc….
De lăudat:
În oraş vedem, din ce în ce mai dese, containere, la colţ de stradă, special pentru aruncarea gunoiului pe categorii: sticlă, pet-uri şi plastic, hârtie.
Ideea, veche în ţările occidentale, e foarte bună chiar dacă e pusă în practică mai târziu ( până la urmă, niciodată nu e prea târziu pentru a face lucruri bune… ).
Dar noi…locuitorii acestui oraş…ce facem?
Vedeţi în poza alăturată ( click pentru a vedea imaginea )
Exact….aruncăm pe jos, chiar mai mult de atât….aruncăm exact lângă containerele special amenajate.
Vrem un oraş mai frumos? Toată lumea vrea. Vrem să fie un oraş curat? Toată lumea vrea.
DAR noi ce facem defapt? Continuăm să aruncă pe jos.
Nu sunt genul de om VERDE ( a se înţelege eco ) dar când văd că ne “răsculăm” pentru un oraş mai curat şi defapt continuăm să facem o mizerie de nedescris…. îmi lasă un gust amar.
Avem scuze? NU
Autorităţile ne-au creat condiţii pentru a avea un oraş curat. Containere, coşuri de gunoii mai dese ca acum 10 ani.Noi am rămas cu instinctul de a runca pe stradă, deseori chiar lângă aceste containere.

Să nu se înţeleagă că-i salt în slăvi pe edilii oraşului. Pot să văd şi partea mai puţin frumoasă, din punct de vedere moral, al acestor containere EUROPENE. S-au ” mâncat ” bani frumoşi în urma licitaţiilor organizate pentru achiziţionarea lor.
Dar să revenim al oile noastre. Ce ne lipseşte? Un paznic care să ne atenţioneze de fiecare dată când aruncăm gunoiul unde nu trebuie? Penibil….
Ruşine celor care nu pot, nu vor sau le e lene să arunce guinoiul unde trebuie.
Până atunci…. Haideţi să nu ne împiedicăm de containerele de pe mijlocul trotuarelor
Panait Istrati
Nu
vreau să devin patetic şi să încep să înşir date de care toţi ştim câte
ceva…fac o paralelă despre aceste poze şi acest scriitor pentru că,
după parerea mea, merită să menţionez câteva rânduri.
Panait
Istrati (n. 10 august 1884 Brăila — d. 16 aprilie 1935, Bucureşti, cu
numele la naştere Gherasim Istrati) a fost un scriitor român de limbă
română şi franceză.
S-a născut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei
spălătorese, Joiţa Istrate şi al unui contrabandist grec. A copilărit
în Baldovineşti, a terminat şase ani de şcoală primară, doi fiind
nevoit să-i repete.
Nicolae Iorga nu l-a apreciat deloc pe Panait
Istrati. Într-un interviu luat de Ioan Massoff şi apărut în ziarul
Rampa din 12 noiembrie 1924, Iorga declara:
“Opera lui Panait
Istrati ne arată elocvent că avem de-a face cu un hamal din portul
Brăilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Kyra Kyralina cu dedicaţie.
Am încercat să o citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat;
asemenea lucruri nu se pot citi. [...] Eu nu-i găsesc absolut nici o
calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunărean”.(Si
aici intervin pentru a specifica ca orasul Braila detine un restaurant
pe nume Chira Chiralina despre care voi creea un alt articol…ce a
fost si ce a ajuns).Dar inainte de toate anexez un citat din cartea cu
acelasi nume.
Chira Chiralina
CapI – STAVRU
“Adrian
străbătu, buimac, scurtul bulevard al Maicii Domnului, care, la Brăila,
duce de la biserica cu acelaşi nume la Grădina publică. Ajuns la
intrarea grădinii, se opri, încurcat şi necăjit.
— Ce dracu! exclamă el cu voce tare, nu mai sunt copil! Şi cred că am tot dreptul să înţeleg viaţa cum o simt.”
Grădina
Publica, despre care acest autor aminteşte în repetate rânduri şi de
care a fost fascinat, este exact cea pe care eu am evidenţiat-o în
pozele anterioare.Şi cu toate că majoritatea localnicilor acestui oraş
cred că Panait Istrate a trăit în casa memorială ce îi poartă numele nu
este aşa.
Cu prilejul centenarului scriitorului Panait Istrati
(1884-1984), în acel imobil a fost organizată Casa Memorială „Panait
Istrati”. Deşi acesta nu a locuit aici, clădirii i-a fost atribuită
această destinaţie deoarece autorul Chirei Chiralina prefera spaţiul
din vecinătatea casei pentru contemplarea Dunării şi a împrejurărilor.
În plus, nici una din clădirile în care a locuit, la Brăila, Panait
Istrati, nu s-a păstrat.
Acum îmi pot permite un pic de
cinism şi să exclam”tipic Brăilei” nimic nu se pastrează şi nimic nu e
mai frumos decât ceea ce realizăm azi şi nu cu sute de ani în
urmă.Pozele ataşate arată că e o casă memorială ca oricare alta, o
restaurăm un pic să dea bine la istoricul orasului şi sănătate.Am
intrat în grădina acestei case memoriale şi am văzut o cruce…despre
care nu se ştie nimic,nu are nimic informativ ataşat,ba dimpotrivă, stă
să cadă şi care din cât pot eu deduce a avut o fântână lângă ea care
acum e dărâmată şi plină cu deşeuri …dacă te chinui citeşti vag 2
nume şi nimic mai mult,anul şi scopul ei acolo este încă un mister.Acum
vin eu şi întreb:cât de greu poate fi să faci un lucru cap-coadă aşa
cum trebuie.Să explici românului tot ce ai vrut să scoţi în evidenţă cu
ridicarea şi amplasarea acestei case memoriale şi anexele ei.După
părerea mea este uşor să trânteşti 2-3 poze şi operele autorului a
cărui merit le are doar el şi nimeni altcineva şi gata cu
viaţa,istoricul ei.Scriem ce e frumos despre el că aşa trebuie.
Gradina Mare a Brailei (Ep. 1 )
Grădina Mare a Brăilei-un subiect, un loc, multe ideii
Un subiect pe care sincer nu ştiu cât de mult m-aş fi încumetat să-l abordez, dar după cum v-am spus, vreau să arat adevărata faţă a Brăilei.
Vă anunţ de acum, pe cei care probabil îi plictisesc articolele lungi si filozofice, că o să aveţi ceva de citit.
Ieri, după mună, am decis să ies la o plimbare mică prin marea ” Grădina Mare a Brăilei “. Zis şi făcut.
Odată ajuns în poarta grădinii, am fost plăcut impresionat să văd ceva nou ( sincer, cu ruşine aş putea spune, nu mai fusesem de vreo câţiva ani în Grădina Mare). În ce consta această noutate? Păi…în primul rând ( sunt şofer în România )am văzut că aleeile cu gropi au dispărut…acum erau asfaltate.
E o treabă bună… sincer. Fiindcă, vorba lui Mircea Badea, “Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul “ . Oameni buni….eu am un coşmar cu străzile din România, ţara nooastră de baştină…
Un alt detaliu care mi-a sărit în ochi: florile.
Nu pot spune ca sunt pasionat de flori sau natură ( doar drumeţiile pe munte mă atrag ) dar într-adevăr, florile, nu trebuie să lipsească dintr-un cadru natural, în care te duci cu gândul să te relaxezi, mai ales dacă numele locaţiei este Grădina Mare… Acest detaliu nu prea îl întâlneam în anii trecuţi ( poate doar nişte boscheţi…. şi ăia ofiliţi )
Va urma…
Ce o să avem aici?
Încep prin a sublinia că motivul creării acestei rubrici este de a descrie întocmai oraşul numit Brăila atât cu atuurile cât şi bilele negre ce le are,fără ca să omit din bun simţ sau dintr-o obligată ierarhie socială anumite întamplări,sau un anumit istoric.Voi încerca să lămuresc “enigma” acelor persoane care au cunoştinţe în acest oraş sau pur şi simplu doresc să îl viziteze,prin creearea unor antiteze ce vor avea ca obiect înfăţişarea oraşului şi mai ales starea socială a acestuia,stare pe care involuntar, sau nu, situaţia economică modificată, în decursul anilor , a contribuit la schimbarea ei.Temperamentul oamenilor, zâmbet sau lacrimă…modul în care mecanismul vieţii decurge în acest oraş şi de ce nu…plăcerile ce le poate oferi.Tot ceea ce urmăresc nu este să pun orasul într-o lumină bună şi nici să îl denigrez,voi arăta exact ce este, fară ca să ţin cont de un anumit aspect…cu toate că trăiesc în acest oraş nu mă pot lăuda cu acest lucru, dar nici nu mă deranjeaă.
Braila – fata ascunsa a orasului
Brăila-faţa ascunsă a oraşului este un proiect initiat de BrailaBlog ce vrea sa aduca in atentie informatii mai putin stiute despre oras, articole ce sunt dincolo de “privirea cotidiana”.In acest sens speram sa gasiti in aceasta categorie informatii folositoare, informatii noii, intr-un cuvant “chestii ce nu le găseşti oriunde”.
Mentionam ca suntem in cautare de colaboratori/autori.
Pentru mai multe informatii sau daca sunteti interesati de o colaborare va rugam sa ne contactati.


