Semnalizare pe timp de criză

Putem spune că pe timp de criză trebuie să-ţi foloseşti toate resursele. Aşa se pare că a făcut şi cetăţeanul turc, proprietarul maşinii din poză…

Sperăm că pe viitor să nu vedem maşini cu raţe pe post de claxon, hamsteri introduşi în cauciuc pentru tracţiune şi putere, pisici pe post de ştergătoare sau cine ştie ce alte invenţii.

În curând, Brăila Blog, va lansa un album de fotografii făcute în oraşul nostru.
Pozele publicate în album vor fi puse pe categorii + fiecare poză va avea informaţii despre fotograf, locaţie şi o mică descriere.

Am hotărât ca acest album să aibe un design special, poze trimise de brăileni prin e-mail

Toate pozele din album vor fi băgate manual pe site pentru evitarea anumitor probleme.

Daca aveţi poze aşteptăm mailul Dvs.

Panait
Istrati (n. 10 august 1884 Brăila — d. 16 aprilie 1935, Bucureşti, cu
numele la naştere Gherasim Istrati) a fost un scriitor român de limbă

română şi franceză.
S-a născut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei
spălătorese, Joiţa Istrate şi al unui contrabandist grec. A copilărit
în Baldovineşti, a terminat şase ani de şcoală primară, doi fiind
nevoit să-i repete.
Nicolae Iorga nu l-a apreciat deloc pe Panait
Istrati. Într-un interviu luat de Ioan Massoff şi apărut în ziarul
Rampa din 12 noiembrie 1924, Iorga declara:

“Opera lui Panait
Istrati ne arată elocvent că avem de-a face cu un hamal din portul
Brăilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Kyra Kyralina cu dedicaţie.
Am încercat să o citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat;
asemenea lucruri nu se pot citi. [...] Eu nu-i găsesc absolut nici o
calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunărean”.(Si
aici intervin pentru a specifica ca orasul Braila detine un restaurant
pe nume Chira Chiralina despre care voi creea un alt articol…ce a
fost si ce a ajuns).Dar inainte de toate anexez un citat din cartea cu
acelasi nume.

Chira Chiralina

CapI – STAVRU
“Adrian
străbătu, buimac, scurtul bulevard al Maicii Domnului, care, la Brăila,
duce de la biserica cu acelaşi nume la Grădina publică. Ajuns la
intrarea grădinii, se opri, încurcat şi necăjit.
— Ce dracu! exclamă el cu voce tare, nu mai sunt copil! Şi cred că am tot dreptul să înţeleg viaţa cum o simt.”
Grădina
Publica, despre care acest autor aminteşte în repetate rânduri şi de
care a fost fascinat, este exact cea pe care eu am evidenţiat-o în
pozele anterioare.Şi cu toate că majoritatea localnicilor acestui oraş

cred că Panait Istrate a trăit în casa memorială ce îi poartă numele nu
este aşa.

Cu prilejul centenarului scriitorului Panait Istrati
(1884-1984), în acel imobil a fost organizată Casa Memorială „Panait
Istrati”. Deşi acesta nu a locuit aici, clădirii i-a fost atribuită

această destinaţie deoarece autorul Chirei Chiralina prefera spaţiul
din vecinătatea casei pentru contemplarea Dunării şi a împrejurărilor.
În plus, nici una din clădirile în care a locuit, la Brăila, Panait
Istrati, nu s-a păstrat.

Acum îmi pot permite un pic de
cinism şi să exclam”tipic Brăilei” nimic nu se pastrează şi nimic nu e
mai frumos decât ceea ce realizăm azi şi nu cu sute de ani în
urmă.Pozele ataşate arată că e o casă memorială ca oricare alta, o
restaurăm un pic să dea bine la istoricul orasului şi sănătate.Am
intrat în grădina acestei case memoriale şi am văzut o cruce…despre
care nu se ştie nimic,nu are nimic informativ ataşat,ba dimpotrivă, stă

să cadă şi care din cât pot eu deduce a avut o fântână lângă ea care
acum e dărâmată şi plină cu deşeuri …dacă te chinui citeşti vag 2
nume şi nimic mai mult,anul şi scopul ei acolo este încă un mister.Acum
vin eu şi întreb:cât de greu poate fi să faci un lucru cap-coadă aşa
cum trebuie.Să explici românului tot ce ai vrut să scoţi în evidenţă cu
ridicarea şi amplasarea acestei case memoriale şi anexele ei.După

părerea mea este uşor să trânteşti 2-3 poze şi operele autorului a
cărui merit le are doar el şi nimeni altcineva şi gata cu
viaţa,istoricul ei.Scriem ce e frumos despre el că aşa trebuie.

Un subiect pe care sincer nu ştiu cât de mult m-aş fi încumetat să-l abordez, dar după cum v-am spus, vreau să arat adevărata faţă a Brăilei.

Vă anunţ de acum, pe cei care probabil îi plictisesc articolele lungi si filozofice, că o să aveţi ceva de citit.

Ieri, după mună, am decis să ies la o plimbare mică prin marea ” Grădina Mare a Brăilei “. Zis şi făcut.

Odată ajuns în poarta grădinii, am fost plăcut impresionat să văd ceva nou ( sincer, cu ruşine aş putea spune, nu mai fusesem de vreo câţiva ani în Grădina Mare). În ce consta această noutate? Păi…în primul rând ( sunt şofer în România )am văzut că aleeile cu gropi au dispărut…acum erau asfaltate.

Gradina Mare 1

E o treabă bună… sincer. Fiindcă, vorba lui Mircea Badea,  “Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul “ . Oameni buni….eu am un coşmar cu străzile din România, ţara nooastră de baştină…
Un alt detaliu care mi-a sărit în ochi: florile.

Florile din Gradina Mare a Brailei

Nu pot spune ca sunt pasionat de flori sau natură ( doar drumeţiile pe munte mă atrag ) dar într-adevăr, florile, nu trebuie să lipsească dintr-un cadru natural, în care te duci cu gândul să te relaxezi, mai ales dacă numele locaţiei este Grădina Mare… Acest detaliu nu prea îl întâlneam în anii trecuţi ( poate doar nişte boscheţi…. şi ăia ofiliţi )

Va urma…

Îmi puteţi spune ce denotă aceată “inscripţie” ? Din nou, scriu acest articol, ajutându-mă de o poză surprinsă chiar în dimineaţa asta în cartierul Vidin. După cum observaţi, am surprins noul prototip de la Volvo (îi fac testele în România crezând că nu avem fotografi pasionaţi): Volvo C(ăruţă).

Să vedem partea bună a lucrurilor: avem ÎNCĂ vise (ne mai permite guvernul….) şi aspiraţii. Dar de ce să le dezvăluim, aceste vise, tuturor printr-un mod aparte? Fiindcă suntem români? Este penibil ce vedem pe străzile ţării noastre.

Pentru alte specimene selectaţi categoria Diverşi români în trafic

Nu vreau să încep cu lucruri frumoase şi creionate în adins pentru a arăta frumuseţea oraşului,asta o fac toate blogurile dedicate acestui oraş…îmi menţin ideea de a scoate în faţă atât lucrurile bune cât şi rele din el.Aceste poze sunt făcute într-un cartier ce se numeşte Hipodrom,este adevărat că reprezintă “mahalaua” acestuia, şi parcă potrivit sorţii acest cuvânt este definitia exactă a întâmplărilor şi oamenilor ce conveţuiesc în el…sunt şi zone din acest cartier ce sunt exact contrariul.De câte ori trec prin aşa numita “mahala” subconştientul parcă îmi aminteşte forţat că sunt într-un oraş şi nu o comună uitată de timp.Şi ca un plus la definiţia asta…te întrebi poate:”de ce spală ăstia afară, în lighean, în loc să spele ca tot omul în casă…că doar stau la bloc?!”.Păi motivul ar fi că întregul bloc nu-i racordat la apă şi că singura sursă este un canal instalat afară la colţul blocului.Apoi poate spui “săracii…” dar dacă te interesezi de ce nu au apă, aflii că nu-s buniplatnici şi nici nu au de gând să devină…uneori poţi face un oraş frumos din banii altora..întrebarea este “Cât va rezista în aceste condiţii?”

O sa revin cu alte specimene vazute si imortalizate de pe soselele patriei noastre